Daca intrebi pe oricine daca bea ceai, iti va raspunde cu siguranta da, stie ce e si cum se prepara...Insa 80 % din audienta cu siguranta ca iti va spune ca desigur bea ceai, dar de obicei cand e o situatie de boala si ca bautura zilnica nelipsita si preferata este cafeaua. A da bani pe o ceasca de ceai apare ca un act lipsit de sens si scop, insa o cafea...e cu totul altceva, indiferent de pret aroma exotica a cafelei si promisiunile unei stari diferite a creierului determina pe oricine sa o cumpere indiferent de pretul aferent.Confuzia e una data de faptul ca denumirea de ceai a ajuns sa fie la romani una generica si confundata cu infuzia autohtona...Ca si cu XEROX-ul cand oricine vrea o copie "face un XEROX", sau cu drujba, oricine vrea un fierastrau electromecanic va intreba de "drujba" la magazin.
Cat despre autenticul ceai, el a fost descoperit in China antica, de ceva mii de ani si in ciuda varietatilor multiple sub care se gaseste acum el este la origine o singura si unica planta, Camellia sinensis, preparata in mii si mii de moduri.
Cu alte cuvinte, ceaiurile indiene, chinezesti, taiwaneze, coreene, japoneze si malayesiene sunt toate preparate din aceeasi planta, camellia sinensis. Marea lor varietate este dată de condiţiile de cultivare, de tipul frunzelor şi de modul de preparare. Datorită conţinutului de teină, Ceaiul verde poate înlocui cu succes cafeaua, având aceleaşi efecte dar cu eficienţă pe o durată mai mare de timp.
Cat despre etimologia cuvantului, in momentul in care China a inceput sa exporte aceasta planta (miraculoasa si mult pretuita si la vremea respectiva) cuvantul cantonez pentru ceai era ch'a. Drept urmare portughezii care se perindau in special in jurul portului Macao pe acele vremuri au adoptat termenul ca atare, arabii ii spuneau "shai", turcii "chay", rusii "ceai".
Cat despre autenticul ceai, el a fost descoperit in China antica, de ceva mii de ani si in ciuda varietatilor multiple sub care se gaseste acum el este la origine o singura si unica planta, Camellia sinensis, preparata in mii si mii de moduri.
Cu alte cuvinte, ceaiurile indiene, chinezesti, taiwaneze, coreene, japoneze si malayesiene sunt toate preparate din aceeasi planta, camellia sinensis. Marea lor varietate este dată de condiţiile de cultivare, de tipul frunzelor şi de modul de preparare. Datorită conţinutului de teină, Ceaiul verde poate înlocui cu succes cafeaua, având aceleaşi efecte dar cu eficienţă pe o durată mai mare de timp.
Cat despre etimologia cuvantului, in momentul in care China a inceput sa exporte aceasta planta (miraculoasa si mult pretuita si la vremea respectiva) cuvantul cantonez pentru ceai era ch'a. Drept urmare portughezii care se perindau in special in jurul portului Macao pe acele vremuri au adoptat termenul ca atare, arabii ii spuneau "shai", turcii "chay", rusii "ceai".
Faptul ca englezii, francezii, olandezii, nemtii, italienii, spaniolii, danezii, suedezii, si norvegienii au o alta denumrie se datoreaza faptului ca ei gravitau mai mult in zona X'ianmen, unde in dialectul Fukien cuvantul pentru ceai era "te".
Mai mult decat atat, adevaratul ceai este o planta care poata fi preparata atat de minutios (chinezeste) incat poate ajunge de multe ori la preturi la care cafeaua nici nu viseaza in cele mai bune scenarii ale cultivatorilor din America de Sud...
A bea ceai este (la mama ei) o adevarata arta care din ignoranta la noi este confundata cu nasul infundat sau cu spalaturile cu "ceai de musetel" pe care le facem cand avem iritatii de piele.
Mai mult decat atat, adevaratul ceai este o planta care poata fi preparata atat de minutios (chinezeste) incat poate ajunge de multe ori la preturi la care cafeaua nici nu viseaza in cele mai bune scenarii ale cultivatorilor din America de Sud...
A bea ceai este (la mama ei) o adevarata arta care din ignoranta la noi este confundata cu nasul infundat sau cu spalaturile cu "ceai de musetel" pe care le facem cand avem iritatii de piele.
