miercuri, 25 august 2010
Treehouse
Ar trebui sa facem si la noi treehouses, probabil ca le-am face in plop, tara in ansamblul ei, la ora actuala, impreuna cu economia fiind undeva ascunse in coroana acestui copac stramosesc.
Ar iesi mult mai bine in poze pentru ca la noi si plopul e in aer...
Ar iesi mult mai bine in poze pentru ca la noi si plopul e in aer...
duminică, 22 august 2010
Calugarul mumifiat - Dang Piyasilo
In zona centrala a insulei Koh Samui, langa drumul principal ce leaga partea de Vest de cea de Est se afla un mic templu Wat Khunaram, cunoscut nu atat prin vechimea sa, el fiind destul de recent, cat prin faptul ca adaposteste un calugar mumifiat.
Si-a inceput practica buddhista pe cand avea 50 ani si in decursul a peste 20 ani de practica a avut mai multi discipoli atat calugari cat si laici.
A ramas celebru datorita faptului ca si-a previzionat propria moarte.
Dupa moartea sa rudele si calugarii au observat corpul sau care refuza sa se descompuna.
Atunci a fost expus intr-o incinta de sticla pentru ca toti cei care il vor vedea, sa isi reaminteasca de inavaturile budiste care doresc salvarea tuturor fiintelor umane.
Tot aici aflu ca si in Koh Panghan este un alt calugar budist care si-a parasit corpul in meditatie, si s-a pastrat in conditii chiar mai bune.
Tot aici aflu ca si in Koh Panghan este un alt calugar budist care si-a parasit corpul in meditatie, si s-a pastrat in conditii chiar mai bune.
Dupa un prim impact puternic asupra vizitatorilor, turistul din ei revine si fetele cu fuste scurte si priviri senzuale se apropie incet de sticla dupa care sta in meditatie calugarul si incep sa isi faca pozele de facebook sau hi5 la inceput mai timid, dar apoi cu dezinvoltura civilizatiei occidentale.
Banana chocolate Pancake in Koh Samui
Dincolo de peisajele 100% tropicale ale insulei Koh Samui, dincolo de jungla care din ora in ora incepe sa vibreze de sunetele lacustelor, dincolo de musonul care in fiecare zi aduna norii ca pentru un uragan deasupra insulei, insa de plouat ploua mai anemic ca la noi, dincolo de fetele thailandeze din spatele "farang"-ilor (de pe vremea cand aici erau bazele americane din timpul razboiului din Vietnam foreign - farang) de pe motorbike, dincolo de preturile derizorii la mancare din piete - deci dincolo de toate astea este clatita thailandeza, si nu atat pentru gust, care este intr-adevar delicios, cat pentru arta perfecta si indemanarea cu care e facuta, ceea ce o face destul de greu de importat in Europa sau oriunde altundeva.
Daca ne gandim ca pentru banala clatita romaneasca, pt care e suficient sa torni cu un polonic mic materia prima in tigaie, apoi ca sa o intorci de pe o parte pe alta deja ai nevoie de maiestrie, la clatita thailandeza deja este vorba de NEXT Level in materie de bucatarie.
Enjoy the movie.
Daca ne gandim ca pentru banala clatita romaneasca, pt care e suficient sa torni cu un polonic mic materia prima in tigaie, apoi ca sa o intorci de pe o parte pe alta deja ai nevoie de maiestrie, la clatita thailandeza deja este vorba de NEXT Level in materie de bucatarie.
Enjoy the movie.
sâmbătă, 14 august 2010
marți, 3 februarie 2009
Cambodia S-21 Killing fields
Pol Pot este acronimul de la Politique potentielle. O tara care pe vremuri facea parte dintr-un imperiu care niciodata nu fusese cucerit (Imperiul Khmerilor) a fost devastata ani de-a randul de cel mai crunt regim totalitar cunoscut vreodata. Intre 1975-1979 a reusit sa extermine direct sau prin infometare si munca silnica 2 000 000 oameni, mai mult de un sfert din populatia Cambodiei din acele vremuri. Ratiile din Romania ar fi parut Paradis pentru cambodieni, tinand cont ca ratia lor de mancare era de 100 g orez la 2 zile.
Khmerii rosii au incercat sa impuna conceptul de "Anul zero" prin care in numele unui proces de purificare au omorat calugari budisti, intelectuali, in general oameni care aveau contacte cu civilizatia occidentala, chinezi. Locul in care erau dusi pentru interogatoriu in capitala era cunoscut sub numele de S-21, care la orgini fusese un liceu, rechizitionat si amenajat ulterior pentru anchete.
Odata ajuns in Phnom Penh nu poti rata o vizita la S-21, insa daca stii putina istorie, va trebui sa te pregatesti launtric, ezitarile sunt de inteles.
La fata locului emotiile rasar de peste tot, totul este asa cum l-au lasat khmerii rosii cand au fugit. E un complex clasic de liceu cu 2 etaje, din 2 sau 3 cladiri alturate, in curte sunt cateva morminte, mai tarziu am realizat de fapt ce erau: erau victimele gasite in ziua eliberarii de catre vietnamezi torturate pe paturile de tortura.
A fost cel mai perfect loc de exterminare cunsocut, in sensul ca nu a scapat nimeni. Nu a existat nici un evadat, nici un gratiat, nici o persoana care sa fi reusit sa fuga cumva de acolo. Singurele persoane care au reusit sa scape au fost cele eliberate de vietnamezi in ziua in care au intrat in Phnom Penh.
Salile de clasa au fost compartimentate si amenajate cu multe usi incat cei tinuti acolo sa nu se poata aseza intr-o postura prea comfortabila.
La etaj erau alt fel de sali de detentie, se dormea pe jos, om langa om, niste drugi lungi de fier traversau sala incat fiecare om in parte sa fie legat cu catusele sa nu miste. Filmul documentar care e prezentat la etaj povesteste cum earu legati la ochi ca sa nu poata sa vada pe cei din jur, oricum toti stiau ca o data ajunsi acolo nu mai exista nici cea mai mica sansa de scapare. Cel care scapase era un intelectual, de meserie pictor, care dupa toate evenimentele a incercat sa picteze din auzite tot ce se petrecuse acolo. 
Dialogul sau cu unul din cei care fusesera gardieni acolo este socant si halucinant, pictorul il intreba pe gardian "Ei, si cum faceati, cand vi se aducea un copil ce faceati cu el?" "-Pai seful ma intreba: Tovarase ... este pregatit sa aplici acestui om solutia finala?- si eu raspundeam :- Da, tovarase! apoi luam copilul si il loveam de copac pana murea, pentru ca gloantele se terminasera de mult si nu era bani de alte metode mai rapide..." Partea incredibila este ca pentru atrocitatile de acolo nu a fost pedepsit nimeni, Pol Pot a trait si a murit pana la urma in exil, gardienii de acolo de asemeni au ramas in libertate - durerea oamenilor din acele timpuri a fost atat de mare incat nu mai exista la ei nici cea mai mica urma de razbunare. In finalul interviului, pictorul il imbratiseaza pe gardian si pleci din sala de proiectie socat si intors pe dos de cat de rau ne putem face unii altora ca fiinte umane...
La parter, de-a lungul culoarelor si salilor sunt panouri cu chipurile celor care au trecut pe acolo. Khmerii in ciuda fondurilor de la buget reduse aveau o singura manie: sa faca poze la toti care intrau in S-21.
Oamenii in momentul in care erau fotografiati stiau exact ce urmeaza sa se intample cu ei acolo...Printre pozele expuse cel mai tare te lovesc pozele a mai multor copii, despre care afli ca singura lor vina era ca faceau parte din familii care erau "impotriva regimului".
Killing Fields
De la S-21, unde nu se statea prea mult, detinutii erau dusi pentru executie la un alt loc, la cativa km in afara orasului, denumite Killing Fields. Locul in sine a fost atat de ingrozitor pentru cei de acolo, incat dupa eliberare l-au ras efectiv de pe fata pamantului. In mijloc e o pagoda mare, in care sunt craniile asezate pe criterii de sex si varsta culese din gropile comune care sunt peste tot in jur.
In rest e o mare gradina, in multe parti chiar cu flori,
si din loc in loc cate o pancarta pe care scrie ce cladire era acolo sau ce loc de executie fusese odinioara. 
Chiar si asa poti sa simti fiori pe coloana la gandul celor intamplate nu de mult aici.
La iesirea pe poarta de la Killing Fields, zambetul unei fetite care sta sprijinita de gard ne face sa uitam pentru o clipa de ce am vazut acolo
Ziua se incheie cu o dorinta sufleteasca profunda de a merge la templu, unde in fumul aromat al betisoarelor incerci sa te dizolvi inca un pic in imensitatea ametitoare si uneori de neinteles a Asiei...
Khmerii rosii au incercat sa impuna conceptul de "Anul zero" prin care in numele unui proces de purificare au omorat calugari budisti, intelectuali, in general oameni care aveau contacte cu civilizatia occidentala, chinezi. Locul in care erau dusi pentru interogatoriu in capitala era cunoscut sub numele de S-21, care la orgini fusese un liceu, rechizitionat si amenajat ulterior pentru anchete.
Odata ajuns in Phnom Penh nu poti rata o vizita la S-21, insa daca stii putina istorie, va trebui sa te pregatesti launtric, ezitarile sunt de inteles.
La fata locului emotiile rasar de peste tot, totul este asa cum l-au lasat khmerii rosii cand au fugit. E un complex clasic de liceu cu 2 etaje, din 2 sau 3 cladiri alturate, in curte sunt cateva morminte, mai tarziu am realizat de fapt ce erau: erau victimele gasite in ziua eliberarii de catre vietnamezi torturate pe paturile de tortura.
A fost cel mai perfect loc de exterminare cunsocut, in sensul ca nu a scapat nimeni. Nu a existat nici un evadat, nici un gratiat, nici o persoana care sa fi reusit sa fuga cumva de acolo. Singurele persoane care au reusit sa scape au fost cele eliberate de vietnamezi in ziua in care au intrat in Phnom Penh.Salile de clasa au fost compartimentate si amenajate cu multe usi incat cei tinuti acolo sa nu se poata aseza intr-o postura prea comfortabila.
La etaj erau alt fel de sali de detentie, se dormea pe jos, om langa om, niste drugi lungi de fier traversau sala incat fiecare om in parte sa fie legat cu catusele sa nu miste. Filmul documentar care e prezentat la etaj povesteste cum earu legati la ochi ca sa nu poata sa vada pe cei din jur, oricum toti stiau ca o data ajunsi acolo nu mai exista nici cea mai mica sansa de scapare. Cel care scapase era un intelectual, de meserie pictor, care dupa toate evenimentele a incercat sa picteze din auzite tot ce se petrecuse acolo. 
Dialogul sau cu unul din cei care fusesera gardieni acolo este socant si halucinant, pictorul il intreba pe gardian "Ei, si cum faceati, cand vi se aducea un copil ce faceati cu el?" "-Pai seful ma intreba: Tovarase ... este pregatit sa aplici acestui om solutia finala?- si eu raspundeam :- Da, tovarase! apoi luam copilul si il loveam de copac pana murea, pentru ca gloantele se terminasera de mult si nu era bani de alte metode mai rapide..." Partea incredibila este ca pentru atrocitatile de acolo nu a fost pedepsit nimeni, Pol Pot a trait si a murit pana la urma in exil, gardienii de acolo de asemeni au ramas in libertate - durerea oamenilor din acele timpuri a fost atat de mare incat nu mai exista la ei nici cea mai mica urma de razbunare. In finalul interviului, pictorul il imbratiseaza pe gardian si pleci din sala de proiectie socat si intors pe dos de cat de rau ne putem face unii altora ca fiinte umane...La parter, de-a lungul culoarelor si salilor sunt panouri cu chipurile celor care au trecut pe acolo. Khmerii in ciuda fondurilor de la buget reduse aveau o singura manie: sa faca poze la toti care intrau in S-21.
Oamenii in momentul in care erau fotografiati stiau exact ce urmeaza sa se intample cu ei acolo...Printre pozele expuse cel mai tare te lovesc pozele a mai multor copii, despre care afli ca singura lor vina era ca faceau parte din familii care erau "impotriva regimului".
Killing FieldsDe la S-21, unde nu se statea prea mult, detinutii erau dusi pentru executie la un alt loc, la cativa km in afara orasului, denumite Killing Fields. Locul in sine a fost atat de ingrozitor pentru cei de acolo, incat dupa eliberare l-au ras efectiv de pe fata pamantului. In mijloc e o pagoda mare, in care sunt craniile asezate pe criterii de sex si varsta culese din gropile comune care sunt peste tot in jur.
In rest e o mare gradina, in multe parti chiar cu flori,
si din loc in loc cate o pancarta pe care scrie ce cladire era acolo sau ce loc de executie fusese odinioara. 
Chiar si asa poti sa simti fiori pe coloana la gandul celor intamplate nu de mult aici.La iesirea pe poarta de la Killing Fields, zambetul unei fetite care sta sprijinita de gard ne face sa uitam pentru o clipa de ce am vazut acolo
Ziua se incheie cu o dorinta sufleteasca profunda de a merge la templu, unde in fumul aromat al betisoarelor incerci sa te dizolvi inca un pic in imensitatea ametitoare si uneori de neinteles a Asiei...
duminică, 25 ianuarie 2009
Beijing - strada ceaiului Malian Dao
In Beijing exista cea mai lunga "strada a ceaiului" din lume, avand cativa kilometri. Pe parcursul ei, la parterul blocurilor toate magazinele, boutiq-urile sau chiosculetele vand ceai si ustensilele aferente: servicii din portelan, sticla sau fonta, aparate de incalizt apa, mese de ceai, ustensile/ pentru ceremonia ceaiului, etc. Afacerile sunt ale unor comercianti (sau urmasii unor...) din Fujian si Zhejiang.
Sunt chiar si cateva mall-uri de ceai, unde privelistea pentru ochiul european e putin socanta: o cladire mai mare ca Plaza Romania unde totul este ceai sau relativ la ceai...poti descoperi printre rafturi inclusiv perne umplute cu ceai, pernute umplute cu ceai pe care sa iti odihnesti incheietura mainii cand lucrezi la calculator, etc etc.
La intrarea in orice shop, mic sau mare trebuie sa zici zambind "Ni Hao" si esti intampinat cu aceleasi zambete interioare si exterioare ale chinezoiacelor bucuroase ca un occidental le calca magazinul. Din pacate pe Malien Dao nu poti trece neobservat decat daca ai avea ochii migdalati...
Oriunde intri, se aduna brusc in jurul tau cel putin 3 chienezoiace, de obicei dragute si aranjate frumos (din pctul lor de vedere) care incearca sa te convinga cu orice pret ca produsele lor sunt cele mai bune - lucru destul de hilar mai ales cand te afli intr-un building mare cat Plaza, unde toti vand cam acelasi lucru: ceai!!:)
Daca reusesti sa scapi de vanzatorii care sar pe tine la intrare, ceilalti deduc imediat ca nu merge cu stilul "sarit pe client" si incep sa te lase in pace, sa te plimbi ca in magazinele occidentale, sa admiri si daca vrei sa cumperi fara sa te mai bata nimeni la cap.
Oferta de ceai este cea mai variata care o poti vedea adunata la un loc vreodata: ceai verde, rosu, negru, cu arome, ceai vechi PuErh, ceai foarte vechi, ceai scump ceai foarte scump si ceai exorbitant de scump...
Plimbarea prin mall-ul de ceai ar putea fi echivalentul chinezesc al plimbarii prin bazarul turcesc din Kusadasi, zambesti fara sa vrei, lumea e vesela si te imbie sa te asezi la masa si sa degusti din sortimentele de ceai.
Ne asezam si noi la masa, micutele chinezoiace devin usor protocolare si incep sa prepare din ceaiurile care le alegem noi dupa preferinta. Am ales 3 sortimente: LongJin, Tie Guan Yin si Pu Erh. Incep zambetele, si incep sa apara si semintele cu gust de ceai (specialitatea casei) si niste mici prajiturele care se armonizau cu ceaiul.
Masa de ceai este special facuta sa poata sa tina apa cu care la inceput se spala canile in semn de respect, apoi primul rand de ceai in cazul Tie Guan Yin este de asemeni aruncat ("apa de picioare").
Concluzia este ca orice poate fi facut pe baza de ceai verde: prajituri, parfumuri, creme, pasta de dinti, perne de dormit, totul aici e pe baza de ceai.
Sunt chiar si cateva mall-uri de ceai, unde privelistea pentru ochiul european e putin socanta: o cladire mai mare ca Plaza Romania unde totul este ceai sau relativ la ceai...poti descoperi printre rafturi inclusiv perne umplute cu ceai, pernute umplute cu ceai pe care sa iti odihnesti incheietura mainii cand lucrezi la calculator, etc etc.
La intrarea in orice shop, mic sau mare trebuie sa zici zambind "Ni Hao" si esti intampinat cu aceleasi zambete interioare si exterioare ale chinezoiacelor bucuroase ca un occidental le calca magazinul. Din pacate pe Malien Dao nu poti trece neobservat decat daca ai avea ochii migdalati...
Oriunde intri, se aduna brusc in jurul tau cel putin 3 chienezoiace, de obicei dragute si aranjate frumos (din pctul lor de vedere) care incearca sa te convinga cu orice pret ca produsele lor sunt cele mai bune - lucru destul de hilar mai ales cand te afli intr-un building mare cat Plaza, unde toti vand cam acelasi lucru: ceai!!:)
Daca reusesti sa scapi de vanzatorii care sar pe tine la intrare, ceilalti deduc imediat ca nu merge cu stilul "sarit pe client" si incep sa te lase in pace, sa te plimbi ca in magazinele occidentale, sa admiri si daca vrei sa cumperi fara sa te mai bata nimeni la cap.
Oferta de ceai este cea mai variata care o poti vedea adunata la un loc vreodata: ceai verde, rosu, negru, cu arome, ceai vechi PuErh, ceai foarte vechi, ceai scump ceai foarte scump si ceai exorbitant de scump...
Plimbarea prin mall-ul de ceai ar putea fi echivalentul chinezesc al plimbarii prin bazarul turcesc din Kusadasi, zambesti fara sa vrei, lumea e vesela si te imbie sa te asezi la masa si sa degusti din sortimentele de ceai.
Ne asezam si noi la masa, micutele chinezoiace devin usor protocolare si incep sa prepare din ceaiurile care le alegem noi dupa preferinta. Am ales 3 sortimente: LongJin, Tie Guan Yin si Pu Erh. Incep zambetele, si incep sa apara si semintele cu gust de ceai (specialitatea casei) si niste mici prajiturele care se armonizau cu ceaiul.
Masa de ceai este special facuta sa poata sa tina apa cu care la inceput se spala canile in semn de respect, apoi primul rand de ceai in cazul Tie Guan Yin este de asemeni aruncat ("apa de picioare").
Concluzia este ca orice poate fi facut pe baza de ceai verde: prajituri, parfumuri, creme, pasta de dinti, perne de dormit, totul aici e pe baza de ceai.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)