Cambodia S-21 Killing fields

Pol Pot este acronimul de la Politique potentielle. O tara care pe vremuri facea parte dintr-un imperiu care niciodata nu fusese cucerit (Imperiul Khmerilor) a fost devastata ani de-a randul de cel mai crunt regim totalitar cunoscut vreodata. Intre 1975-1979 a reusit sa extermine direct sau prin infometare si munca silnica 2 000 000 oameni, mai mult de un sfert din populatia Cambodiei din acele vremuri. Ratiile din Romania ar fi parut Paradis pentru cambodieni, tinand cont ca ratia lor de mancare era de 100 g orez la 2 zile.
Khmerii rosii au incercat sa impuna conceptul de "Anul zero" prin care in numele unui proces de purificare au omorat calugari budisti, intelectuali, in general oameni care aveau contacte cu civilizatia occidentala, chinezi. Locul in care erau dusi pentru interogatoriu in capitala era cunoscut sub numele de S-21, care la orgini fusese un liceu, rechizitionat si amenajat ulterior pentru anchete.
Odata ajuns in Phnom Penh nu poti rata o vizita la S-21, insa daca stii putina istorie, va trebui sa te pregatesti launtric, ezitarile sunt de inteles.
La fata locului emotiile rasar de peste tot, totul este asa cum l-au lasat khmerii rosii cand au fugit. E un complex clasic de liceu cu 2 etaje, din 2 sau 3 cladiri alturate, in curte sunt cateva morminte, mai tarziu am realizat de fapt ce erau: erau victimele gasite in ziua eliberarii de catre vietnamezi torturate pe paturile de tortura.
A fost cel mai perfect loc de exterminare cunsocut, in sensul ca nu a scapat nimeni. Nu a existat nici un evadat, nici un gratiat, nici o persoana care sa fi reusit sa fuga cumva de acolo. Singurele persoane care au reusit sa scape au fost cele eliberate de vietnamezi in ziua in care au intrat in Phnom Penh.
Salile de clasa au fost compartimentate si amenajate cu multe usi incat cei tinuti acolo sa nu se poata aseza intr-o postura prea comfortabila. La etaj erau alt fel de sali de detentie, se dormea pe jos, om langa om, niste drugi lungi de fier traversau sala incat fiecare om in parte sa fie legat cu catusele sa nu miste. Filmul documentar care e prezentat la etaj povesteste cum earu legati la ochi ca sa nu poata sa vada pe cei din jur, oricum toti stiau ca o data ajunsi acolo nu mai exista nici cea mai mica sansa de scapare. Cel care scapase era un intelectual, de meserie pictor, care dupa toate evenimentele a incercat sa picteze din auzite tot ce se petrecuse acolo. Dialogul sau cu unul din cei care fusesera gardieni acolo este socant si halucinant, pictorul il intreba pe gardian "Ei, si cum faceati, cand vi se aducea un copil ce faceati cu el?" "-Pai seful ma intreba: Tovarase ... este pregatit sa aplici acestui om solutia finala?- si eu raspundeam :- Da, tovarase! apoi luam copilul si il loveam de copac pana murea, pentru ca gloantele se terminasera de mult si nu era bani de alte metode mai rapide..." Partea incredibila este ca pentru atrocitatile de acolo nu a fost pedepsit nimeni, Pol Pot a trait si a murit pana la urma in exil, gardienii de acolo de asemeni au ramas in libertate - durerea oamenilor din acele timpuri a fost atat de mare incat nu mai exista la ei nici cea mai mica urma de razbunare. In finalul interviului, pictorul il imbratiseaza pe gardian si pleci din sala de proiectie socat si intors pe dos de cat de rau ne putem face unii altora ca fiinte umane...
La parter, de-a lungul culoarelor si salilor sunt panouri cu chipurile celor care au trecut pe acolo. Khmerii in ciuda fondurilor de la buget reduse aveau o singura manie: sa faca poze la toti care intrau in S-21. Oamenii in momentul in care erau fotografiati stiau exact ce urmeaza sa se intample cu ei acolo...Printre pozele expuse cel mai tare te lovesc pozele a mai multor copii, despre care afli ca singura lor vina era ca faceau parte din familii care erau "impotriva regimului".Killing Fields
De la S-21, unde nu se statea prea mult, detinutii erau dusi pentru executie la un alt loc, la cativa km in afara orasului, denumite Killing Fields. Locul in sine a fost atat de ingrozitor pentru cei de acolo, incat dupa eliberare l-au ras efectiv de pe fata pamantului. In mijloc e o pagoda mare, in care sunt craniile asezate pe criterii de sex si varsta culese din gropile comune care sunt peste tot in jur.
In rest e o mare gradina, in multe parti chiar cu flori, si din loc in loc cate o pancarta pe care scrie ce cladire era acolo sau ce loc de executie fusese odinioara. Chiar si asa poti sa simti fiori pe coloana la gandul celor intamplate nu de mult aici.
La iesirea pe poarta de la Killing Fields, zambetul unei fetite care sta sprijinita de gard ne face sa uitam pentru o clipa de ce am vazut acolo
Ziua se incheie cu o dorinta sufleteasca profunda de a merge la templu, unde in fumul aromat al betisoarelor incerci sa te dizolvi inca un pic in imensitatea ametitoare si uneori de neinteles a Asiei...