Legenda ceaiului Oolong

In timpul dinastiei Qing, un general pe nume "Long" traia retras in muntii An-Xi, din provincia Fujian. Long in traducere inseamna "dragon". Generalul nostru isi petrecea ziua vanand prin paduri, indiferent de vremea buna sau rea, in soare arzator sau in vant si ploaie, astfel incat corpul sau devenise puternic si pielea arsa de soare. Motiv pentru care taranii de prin zona il poreclisera "Oo-Long" sau in traducere "Dragonul negru".
Cand mergea prin padure, Oolong avea obiceiul de a tine strans la sold o traista (chinezeasca) in care aduna frunze de ceai salbatec(camellia sinensis) de prin tufele de pe marginea potecilor. Mergand la vanatoare de animale, uneori perioade indelungate, frunzele din traista se "strangeau" si se frangeau la margini. Apoi cand ajungea acasa el prajea putin aceste frunze inainte de a face ceai din ele. Ceea ce rezulta era un ceai cu o aroma diferita de toate celelalte ceaiuri cunoscute pe atunci. Multi oameni din imprejurimi il vizitau adesea pe Oolong sa ii savureze ceaiul la un pahar de vorba.
Intr-una din zile Oolong a prins un iepure. Ajuns acasa a fost atat de grabit sa prepare iepurele, incat a uitat de frunzele de ceai din traista. Cand s-a trezit a doua zi a constatat ca frunzele erau deja un pic fermentate. Cu toate acestea frunzele odata preparate au fost mai aromate si ceaiul mai savuros decat de obicei. Gustul ceaiului era mai suav, fara tenta amara a ceaiului pe care il prepara in mod obisnuit. Oolong a fost atat de entuziasmat ca a chemat imediat vecinii la un ceai in seara respectiva. Sezand in jurul focului, toti au fost incantati, si unii i-au cerut detalii despre reteta de preparare. Dupa o perioada de incercari succesive, oamnii din regiune au devenit experti in noua arta de a prepara ceaiul si au ajuns renumiti.
Din stima fata de cel care a descoperit reteta, ei au dat ceaiului denumirea de Oolong, si de atunci pana astazi asa a ramas cunoscut.