Din locul in care lasi scuterul incepe urcusul pe jos, pe langa arborii de piper sau oricum ceva de genul.
Odata ajunsi sus, panorama se deschide, jungla ramane sub cele 2 terase de bambus pe care se sta turceste, iar localnicii ne intampina cu o narghilea facuta din bambus in care arde un tutun cu o aroma foarte puternica, probabil chinezesc...
Privelistea in zare este tulburator de frumoasa, desi muntii au o inaltime foarte mica, totusi diferenta de nivel este suficient de mare incat sa te faca sa te simti ca la munte, iar in zare sa admiri golfurile de pescari de la Chaloklum.
Discutia dupa cateva fumuri deviaza incet, intr-o engleza absolut impecabila, catre meditatie si descoperirea de sine, lucru care de altfel nu te astepti de la cineva care sta pe o terasa ascunsa in jungla, band o bere si tragand dintr-o mahoarca chienzeasca.
Ceea ce in Europa pare ca e o mare chestie, sa discuti despre cauatrea de sine, despre natura ta reala, aici realizezi ca exista cumva in educatia lor, de cele mai multe ori se invata in familie. Ei sunt oameni simpli ca structura interioara, se bucura foarte repede din orice, fiind aici intelegi de ce meditatia s-a "inventat" pe aceste meleaguri.
De mici copii parintii isi invata copiii sa mediteze, sa isi asculte vocea launtrica, sa isi opreasca agitatia mintii. Afland ei ca noi suntem din Romania, aflam si noi despre lucrurile bune pe care le stie toata lumea ca se petrec la noi:
- Lomania...ooo - count Dracula, I know I know...
Ii explicam omului ca e doar o legenda, ca e cumva ca la ei cu dragonii, poate chiar mai putin veridica, dar cu siguranta ca pe viitor Romania tot Dracula's country ramane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu